Windows Phone e mort, trăiască Windows Phone

Era o vreme, cândva, când Microsoft a vrut să joace la masa inovaţiilor mobile. Şi, într-o oarecare măsură, a reuşit să stârnească rotiţele progresului. Din păcate, rotiţele i-au propulsat pe alţii şi, deşi Microsoft au adus pe masă conceptul, alţii au fost cei care l-au ridicat şi l-au revoluţionat.

Deceniul trecut, piaţa telefoanelor mobile a fost, probabil, una dintre cele mai dinamice şi mai schimbătoare peisaje din câmpul tehnologic. Şi pentru o bună parte a acelui deceniu, aceasta a fost dominată de Nokia, firma finlandeză care ajunsese să fie sinonimă cu telefonul mobil şi toate aspectele acestuia, firma care aducea inovaţia pe masă, o îmbrăca în diverse forme şi o vindea mai bine ca oricare altă companie. Şi, împreună cu ei, multe alte firme încercau cu degetele marea acestei pieţe nou create. Unii din cei mai vechi nu au reuşit să facă faţă şi au cedat în faţa presiunii, precum Siemens care erau cot la cot cu Ericsson şi se întreceau pentru locul doi în inima consumatorilor. Ericsson a rezistat în diverse forme şi iteraţii până să fie complet înghiţit de Sony în cele din urmă, dar au lăsat în urmă o moştenire greu de egalat în ceea ce priveşte tehnologii pe care astăzi le luăm de-a gata, precum Bluetooth.

Scurt istoric

Pe acest fundal, Microsoft încerca să îşi facă propriul nume, iar în anul 2000, saga longevivă, dar cu final mereu trist a Windows Mobile a început cu Pocket PC 2000, redenumit în 2003 Windows Mobile. Acesta era un sistem de operare pentru PDA-uri cu touchscreen, destinat mai mult utilizatorilor business cu o interfaţă greoaie şi destul de neprietenoasă, deşi Microsoft au încercat din răsputeri să o lege de Windows-ul de pe PC şi să încerce să o îmbrace cât mai asemănător. Din 2002, acesta a început să apară şi pe PDA-uri cu modul GSM, dând naştere şi unei variante non-touch folosită în smartphone-uri. Sperând să participe activ la dezvoltarea unei noi pieţe pe care Ericsson şi Nokia păreau să o acapareze, aceştia au încercat să popularizeze sistemul aşa cum au ştiut mai bine. Dar unde Nokia cu al lor Symbian au urmat o mantra axată pe consumator, iar (Sony) Ericsson au îmbinat business-ul cu user-friendliness-ul pentru a targeta power-userii, Steve Ballmer nu a fost niciodată un vânzător bun pe partea non-business. Deşi, în teorie, atitudinea lui developer-friendly (cine poate uita faimosul videoclip cu acesta urlând developers din toate alveolele?) este benefică creării unui ecosistem şi populării acestuia cu aplicaţii, el a uitat mereu că trebuie să existe şi utilizatori care să fie acaparaţi de inovaţie, să îşi dorească să foloseasă respectivul sistem. Stilul lui bombastic de prezentare era bun pentru compilaţii comice pe YouTube, un contrast dureros pentru Microsoft în faţa şarmului incontestabil al concurentului Steve Jobs de la Apple.

Pentru o perioadă, Windows Mobile chiar a prins la un anumit segment de power-useri dincolo de targetul business propagat de Ballmer. Windows Mobile avea mari probleme de stabilitate, viteza acestuia era dezamăgitoare, deşi aparatele pe care rula aveau la momentul respectiv cel mai puternic hardware disponibil pe piaţă din punct de vedere al numerelor. Şi, totuşi, acesta permitea rularea unor aplicaţii complexe pe ecrane mari şi cu puterea touchscreen-ului. Dezvoltarea era mult mai uşoară decât a concurenţei cu touch, anume Symbian UIQ care rula pe aparate Sony Ericsson (şi câteva de la Motorola care nu au reuşit să facă vreun impact pe piaţă), ecranele erau mai mari şi rezoluţia mai bună. Entuziaştii îi îmbunătăţeau interfaţa în fel şi chip (uneori chiar cu pierderea garanţiei), apăruseră jocuri complexe, portări ale unor jocuri populare pe PC la vremea respectivă (Doom, Syberia şi altele). Windows părea să-şi fi găsit o nişă. Treptat, firme precum HTC au ieşit de sub anonimatul producătorilor de hardware OEM şi au devenit competitori pe piaţa telefoanelor şi au luat Windows Mobile cu ei pe culmile succesului. Cu interfeţe noi şi interesante care mascau simplitatea crasă a sistemului din spate, unele aparate precum HTC Touch, HTC Diamond sau Sony Ericsson Xperia X1 au făcut istorie pentru Microsoft. Aparatele deveniseră mai mici, încercau chiar să fie stylish.

Moartea Windows Mobile şi Symbian UIQ a venit la mâna primului iPhone. Acesta a luat conceptul de smartphone bazat pe touchscreen şi a introdus conceptul de user friendliness folosindu-se şi de posibilităţile oferite de un ecran capacitiv. La scurt timp după, Google a lansat Android şi restul este istorie. Microsoft avea nevoie de un rebranding şi o orientare către consumator. Rapid. Windows Mobile era mort pentru prima dată. Răspunsul a venit, însă, repede prin Windows Phone 7. O evoluţie marcată faţă de vechiul concept, axat pe utilizator, pe funcţii sociale cu o interfaţă unică, intuitivă, interesantă. Părea că ar putea da lovitura şi ar putea redeveni competitivi. Graba strică treaba, însă, iar Windows Phone 7 avea la bază o platformă veche îmbrăcată în haine noi. Aplicaţiile erau limitate datorită faptului că Microsoft şi-a pus baza mult prea tare în Silverlight, o tehnologie moartă din faşă, lentă şi în multe privinţe nu foarte capabilă. În plus, capacităţile de personalizate erau simpliste, nu avea copy-paste şi nici suport pentru Adobe Flash (care încă era important la vremea respectivă). Nişte greşeli pe care Apple şi le-a permis cu 3 ani înainte la primul iPhone, dar pentru care Microsoft a plătit dur în faţa competiţiei care deja era în faţă. În ciuda faptului că încă avea producătorii tradiţionali în spate care au susţinut noua platformă (HTC, Samsung, LG, toţi au avut ceva pregătit pentru lansarea noului Windows), noua viziune Windows s-a mulţumit cu o adoptare de nişă.

În 2012, Windows Phone 8 înlocuia Windows Phone 7 într-un mod brutal, fără compatibilitate în urmă, adoptând o platformă total nouă. A fost versiunea care părea să ofere interfeţei Metro un loc binemeritat printre marii competitori. Voind să emuleze succesul Apple şi crezând că are ceea ce îi trebuie, Microsoft a cumpărat o firmă Nokia care suferea fiind detronată datorită insistenţei cu care investise în Symbian şi rămăsese în urma curentului. Din acest mariaj au ieşit unele dintre cele mai cunoscute şi mai bune telefoane rulând Windows Phone sub noul brand Lumia. Având camere excepţionale, construcţie de calitate şi ajutate de viteza sistemului de operare, acestea aduceau o nouă piaţă în braţele Microsoft: fanii Nokia care nu erau puţini şi care încă credeau în capacitatea firmei de a redeveni relevantă în înghesuiala dintre iOS şi Android. Pe de altă parte, Microsoft şi-a pierdut treptat parteneriatele din acestă mişcare. Samsung şi HTC deja erau preocupaţi cu propriile linii Galaxy şi Desire care rulau Android şi interesul pentru Windows era minimal. Totuşi, chiar trădând vechile alianţe şi mizând pe forţe proprii, Windows părea să aibă o oarecare creştere pe spinarea numelui Nokia. Lumia 920, 1020, 1520 au fost probabil cele mai vândute aparate high-end cu Windows mulţumită display-urilor AMOLED impecabile, a camerelor cu performanţe de top. 1020 chiar avea o cameră de 41MP PureView construită pe baza celei din Nokia 808 şi o folosea în mod excepţional, părea că interfaţa şi hardware-ul sunt făcute una pentru cealaltă. Acestora li s-au alăturat multe modele mid şi low range, precum 620 sau 520 la preţuri competitive pentru a acapara şi piaţa low end unde Nokia încă mai era un nume important. Părea că va fi bine, inclusiv când update-ul 8.1 a veni şi a adus schimbări importante în interfaţă aducând-o mai aproape ca funcţii de ce afişau concurenţii, dar păstrând spiritul Windows. Vânzările nu erau enorme, dar baza de fani era stabilă, comunitatea era creată. Ceea ce nu a reuşit Windows Phone 8, însă, a fost să îmbunătăţească oferta de aplicaţii. Dezvoltatorii au fost dezamăgiţi de WP7, dar puţinii care s-au avântat în tărâmul Windows s-au simţit trădaţi când WP8 a renunţat la tot ce era înainte, a doua schimbare majoră de platformă din istoria sistemului. Începeau să intervină oboseala şi agasarea cu strategia Microsoft.

Schisma a crescut odată cu lansarea noului Windows 10 în tandem cu Windows 10 Mobile. Încă un rebranding şi, deşi nu a mai avut loc o schimbare majoră de platformă, schimbările majorile la paradigmă şi elementele de UI menite să emuleze principiile Android au început să împartă fanii în tabere şi să îndepărteze dezvoltatorii. Încă de la WP8.1, Windows a început să rămână treptat fără aplicaţii, firmele renunţând la diviziile lor dedicate din cauza rentabilităţii scăzute. Ultimele telefoane din seria Lumia au apărut în 2015 şi în ciuda faptului că din punct de vedere hardware erau perfect competitive, lansarea greoaie şi plină de probleme a Windows 10 a fost cântecul de lebădă pentru acest sistem de operare care odată trăgea trenul progresului şi a ajuns să gâfâie încercând să ţină pasul. Soarta Windows Mobile este acum incertă, mai ales după ce Microsoft a renunţat la suportul pentru versiunea 8.1, probabil cea mai îndrăgită, şi după ce nu a mai scos nimic nou de aproape 2 ani.

Fii primul care comentează!

Lasă un răspuns!