Design
Noul smartphone Microsoft se prezenta într-un design destul de butucănos, fiind ceva mai mare decât alte aparate de la vremea respectivă. Aceasta se datora şi display-ului generos, dar şi grosimii care îl făcea să pară mai masiv decât era de fapt. Construcţia este de plastic de la cap la coadă vopsită într-un gri metalic care îi dă un aer destul de elegant.
Partea frontală este dominată de display deasupra căruia tronează un grilaj de cască ce putea fi un pic mai mic. O parte din spaţiul ocupat de acesta ar fi putut fi folosit pentru tastatura care este pur şi simplu înghesuită în partea inferioară. Trebuie să recunosc că dintotdeauna mi-au plăcut aceste tastaturi un pic înghesuite ca şi design, îmi aminteau de Ericsson T65. Spre deosebire de modelul de la Ericsson, însă, tastatura acestui HTC este un coşmar. Tastele înguste au o consistenţă spongioasă şi înregistrează destul de greu o apăsare. Tendinţa de a apăsa mai tare, însă, poate genera o dublă înregistrare rezultând astfel în multe corecţii mai ales la scrierea unui mesaj. Tasta de navigare este decentă, dar direcţia sus este îngustă şi uşor înghesuită între cele două softkey-uri. Tasta de confirmare din mijloc este, însă, destul de precisă şi, în ciuda faptului că este transparentă, nu este şi iluminată, o decizie puţin ciudată. În jurul D-Pad-ului găsim două taste de apel, una de home şi o tastă back care dublează ca şi backspace la introducerea de texte. Iluminarea tastaturii este un verde destul de contrastant cu pretenţiile elegante ale telefonului şi nu foarte puternic în întuneric.
Display-ul este mare, dar este foarte reflectiv, iar panoul de protecţie de deasupra este plasată la o distanţă generoasă rezultând într-o imagine fadă şi nişte culori şterse. Problema culorilor este datorată în egală măsură ecranului protectiv şi display-ului în sine. PDA-urile şi telefoanele cu Windows au avut multă vreme probleme cu reproducerea culorilor. La acest HTC Canary şi la cele câteva modele care au urmat până la HTC Typhoon (Orange SPV C500/Qtek 8010/etc. – unde geamul de protecţie a fost mult apropiat), problema a fost însă destul de mare şi de supărătoare, cu atât mai mult având în vedere preţul de listă.
Spatele este curat, doar cu un branding Microsoft Windows Powered în partea superioară. Pe partea stângă găsim tastele de volum şi o tastă care porneşte aplicaţia de înregistrări vocale. Un pic mai sus de acestea stă butonul power, iar sub acestea găsim slotul SD/MMC pentru suplimentarea memoriei interne frugale de 24MB. Partea dreaptă este curată cu un conector pentru handsfree-ul inclus în pachet în partea inferioară. Partea de sus a telefonului găzduieşte portul IrDA, în timp ce în partea de jos găsim microfonul şi mufa de conectare pentru încărcător şi accesorii precum camera care era disponibilă separat, similar cu ce ofereau şi Sony Ericsson şi Siemens la vremea respectivă. Camerele integrate erau încă o raritate, iar Nokia făcea deja pionierat în această privinţă cu Nokia 7650 lansat la începutul anului.
Fii primul care comenteaza!