Cuphead – Artă pură şi migală

O veritabilă operă de artă

Gameplay

Tutorialul de la început este destul de scurt şi la obiect şi foarte drăguţ desenat, iar completarea lui este opţională. După ieşirea din casa lui Elder Kettle, jucătorul este liber să exploreze insula şi să caute de furcă printre datornicii Diavolului. Pe măsură ce jucătorul îi învinge şi colectează contracte, noi şi noi secţiuni ale insulei devin accesibile. Jocul are o structură liniară axându-se mai mult pe boss battles, dar şi cu nivele scurte de platforming clasic.

Chiar la început, Cuphead primeşte 3 bănuţi cu care îşi poate cumpăra primul power-up de la magazinul lui Porkrind. Acesta are o selecţie variată de arme şi poţiuni care ajută jucătorul de-a lungul călătoriei sale prin insula Inkwell.

Mai mulţi bănuţi pot fi obţinuţi prin completarea nivelelor de platforming. Acestea nu sunt extrem de lungi, dar pot fi destul de dificile datorită numărului de inamici şi a proiectilelor acestora. Totul poate deveni destul de aglomerat destul de repede. Şi gama de inamici este destul de variată, iar la finalul fiecărui nivel jucătorul primeşte o notă în funcţie de performanţe precum timp, câtă viaţă a pierdut, câţi bănuţi a colectat şi câte obiecte mov a barat.

Nivelele de platforming sunt, însă, doar auxiliare şi nu ocupă un loc proeminent. În prim plan sunt luptele cu contractorii Diavolului şi aici intervine şi distracţia veritabilă a jocului. Varietatea acestora este uimitoare atât ca aspect, dar şi ca gameplay, iar inventivitatea dezvoltatorilor pare să nu fi avut limite în crearea acestora. Fiecare boss are două moduri de joc, unul uşor cu doar două faze şi unul normal cu trei faze în care inamicul îşi schimbă forma şi modul de atac. Pentru a colecta contractul şi a progresa, jucătorul trebuie să învingă varianta normală.

Bătăliile sunt foarte dificile, foarte mult bazate pe reflexe, dar şi pe învăţarea pattern-urilor de atac ale inamicilor. Unele lupte au loc în aer, altele pe pământ cu dinamică diferită şi mod de joc distinct. De multe ori, boşii sunt ajutaţi şi de alţi inamici mai mici şi totul se traduce printr-o nebunie care poate deveni foarte uşor derutantă. Bineînţeles, la final jucătorul este gradat în funcţie de performanţe. Terminarea tuturor nivelelor la nivel A+ deblochează stiluri grafice noi, precum alb-negru.

Jocul poate fi jucat şi în mod co-op cu celălalt jucător controlându-l pe Mugman, dar luptele rămân la fel de pline de provocări deoarece boşii se scalează. Dificultatea ridicată este un lucru observat de toţi recenzorii, criticat de unii şi lăudat de alţii. Cu toţii sunt de acord, însă, că acesta derivă din accentul puternic pe coliziuni la nivel de pixel şi pe o experienţă de platforming impecabilă. Cuphead poate da dureri de cap dar sigur nu dezamăgeşte prin gameplay-ul său.

Fii primul care comenteaza!

Lasă un comentariu.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.