Nokia 9110i Communicator – Puterea la tine în palmă

Design

Nokia 9110(i) Communicator este un telefon imens, iar aceasta este caracteristica definitorie la prima vedere. În 1999, Nokia tocmai demonstra cât de mici pot fi telefoanele cu modele precum 8210 sau 8850, iar noul Communcator venea să contrazică complet acest trend. Măsurând 158 x 56 x 27 mm şi cântărind 253 g era, însă, mai mic decât predecesorul său, iar design-ul industrial căpăta o mică doză de chic prin liniile îndrăzneţe. Cu toate acestea, era clar că nu este un aparat pentru toată lumea.

Mărimea lui Nokia 9110 este mult mai evidentă atunci când este comparat cu alte telefoane, inclusiv cu telefoanele vremii.

Forma pătrăţoasă a telefonului se termina în partea superioară cu o margine înclinată ce urmărea forma ramei display-ului, un design similar cu ce se văzuse deja în modelul 5110. Display-ul monocrom este mic, identic cu cel de pe modelul 8210, cu o rezoluţie de 84 x 48 de pixeli. Tastatura ocupă jumătate din partea frontală şi, în ciuda dimensiunilor, este destul de manevrabilă. Pe spate întâlnim casca pentru convorbiri. Una din trăsăturile caracteristice ale seriei până la modelele 9500 şi 9300 era că acestă cască era pe parte din spate, iar utilizatorul vorbea la telefon cu ecranul înspre exterior. O alegere destul de ciudată impusă probabil de faptul că existau deja două display-uri spate în spate pe capacul frontal. Tot pe spate întâlnim bateria ce se poate scoate, iar sub aceasta un capac ce ascunde sloturile de SIM şi card MMC.

În partea superioară avem antena retractabilă ce urmează forma telefonului, iar jos avem portul infraroşu, mufa de încărcare şi conectorii pentru conectare la PC prin cablu serial. Părţile laterale sunt lipsite de elemente funcţionale. Pe partea stângă putem observa balamalele.

Odată deschis, suntem întâmpinaţi de un display mare cu o rezoluţie de 640 x 200 de pixeli. Acesta era un LCD MSTN graycale cu 8 trepte de gri. Balamaua permite un singur unghi de deschidere şi la prima acţionare pare destul de şubredă, părând să cedeze sub greutatea părţii superioare a telefonului. Din fericire, în realitate aceasta este foarte rezistentă chiar şi după ani de zile de utilizare.

Tastatura este destul de bine spaţiată şi este configurată în funcţie de limba şi regiunea telefonului. În partea de sus are tastele funcţionale care trimit către secţiunile principale ale telefonului: Telefon, Fax, SMS, Internet, Contacte, Note, Calendar, Sistem şi Extras. Tastele sunt uşor de acţionat, dar cu un feedback destul de slab.

Lângă tastele direcţionale observăm difuzorul pentru tonurile de apel şi sunetele de sistem. În ciuda capacităţilor de loudspeaker, acesta suportă doar tonuri monofonice, ca toate telefoanele vremii. Display-ul este flancat de taste pe ambele părţi. Pe stânga avem tasta de meniu contextual, o tastă care schimbă dimensiunea fontului şi o tastă care porneşte şi opreşte iluminarea. Pe partea dreaptă avem patru softkeys care corespund acţiunilor scrie în dreptul lor.