
În acea vreme, segmentul organizatoarelor era rezervat pieţei business, iar tendinţele mariajului dintre conceptul de PDA şi telefoane dădeau rezultate fascinante din punct de vedere tehnologic, dar foarte neprietenoase ca dimensiuni şi manevrabilitate. În anul 2000, în timp ce Nokia miza pe tastatură QWERTY şi ecran color spaţios prin modelul 9210 Communicator, o bestie de telefon considerat vârf de lance în materie de productivitate, Ericsson a preferat o altă abordare, una mai portabilă, mai apropiată ca dimensiuni de un telefon normal, fără tastatură QWERTY, dar cu un touchscreen generos. Se năştea o nouă categorie de aparat: smartphone-ul.
360° View

Am citit articolul despre “Nokia” 9110i şi mă gândeam şi la acest telefon. Nah, că l-am găsit şi pe el.