Siemens S55 – Potenţial întârziat

În anul 2001, Ericsson ieşea la rampă cu primul telefon cu ecran color de pe piaţa europeană. Acesta era un model exclusivist datorită preţului dar şi volumului de funcţii integrate. În 2002 acesta era relansat sub brand Sony Ericsson ca T68i cu un facelift şi îmbunătăţiri pe partea de software făcându-l unul dintre cele mai râvnite telefoane ale momentului, ajutat şi de faptul că era telefonul folosit de Halle Berry în Die Another Day. Răspunsul concurenţei nu a întârziat să apară. Nokia a ieşit la rampă cu 7650 anunţat în noiembrie 2001 şi lansat în iunie 2002, dar acesta juca în propria ligă fiind primul smartphone Symbian S60 şi primul Nokia cu cameră integrată, iar modelul 7210 destinat unei game mai largi de consumatori avea să apară abia în octombrie 2002. Aceasta le-a permis celor de la Siemens o portiţă de câteva luni în care să-şi poată prezenta replica pentru bolidul Ericsson. Iar această replică avea să devină S55 anunţat în toamna 2002 şi lansat pe piaţă la începutul lui 2003.

Siemens S55 a preluat formula T68i aproape la literă şi a îmbunătăţit-o adăugând sonerii polifonice şi suport Java, dar şi un design cu totul fresh faţă de modelele anterioare Siemens. Cele două modele erau foarte similare, iar asta a generat o competiţie directă şi acerbă între ele, mai ales ţinând cont de faptul că T68i deja începuse să se ieftinească fiind mai vechi pe piaţă. Totuşi, S55 a încercat să dea un suflu nou mărcii Siemens şi în mare parte a reuşit, fiind unul dintre modelele lor mai populare din segmentul business şi high-end. Din păcate, renumele s-a datorat în mare parte şi faptului că a aterizat târziu pe piaţă şi căra cu sine regretul că lansat la momentul potrivit ar fi avut şanse să macine din popularitatea concurentului.