În octombrie 2003, tânăra uniune dintre diviziile de telefoane mobile ale Sony și Ericsson părea pusă pe treabă spre diversificarea gamei de produse. Pornind de la versiunea actualizată a bătrânului Ericsson T68, primul telefon cu display color european, urmând cu smartphone-ul P800 cu un touchscreen imens și ajungând la proaspăt lansatul T610, primul lor telefon high-end din gama feature phone. Spre deosebire de predecesorul său, T68i și de multele modele entry-level care au împrumutat interfața veche de la Ericsson, T610 marca nașterea experienței Sony Ericsson așa cum a ajuns să fie cunoscută, o experiență care promitea inovație fără a-și uita rădăcinile suedeze.
În toamna acelui an, Sony Ericsson s-a decis să reamintească publicului că au în dezvoltare mașina multimedia 3G Z1010 care fusese anunțat în Februarie la 3GSM Congress și care fusese deja amânat pentru începutul anului 2004. Odată cu acesta, grupul suedezo-nipon au anunțat și două noi adăugiri în gama lor de telefoane cu clapă: Z600 și Z200. Primul era în esență un T610 cu clapetă, în timp ce al doilea era un telefon mic, dar butucănos, cu un display pătrat și care era destinat pieței pentru tineret. Target-ul său era clar și din pachetul pe care îl promitea: carcase interschimbabile colorate, un display extern rotund care afișa ceasul analog, dar și notificări și un preț digerabil. Sistemul său de operare era la limita dintre vechiul T68i și noul T610 cu modernizările pe care le aducea acesta. Nu era sortit să fie un model de top, deci putem să-i iertăm micile neajunsuri precum display-ul frugal cu o rezoluție de doar 128×18 de pixeli. Dar să nu ne grăbim și să o luăm pas cu pas și să vedem de ce a fost Z200 special și de ce a fost o piatră de hotar care a marcat sfârșitul erei Ericsson.
[icon name=”refresh” class=”” unprefixed_class=””] Vedere 360°
Fii primul care comenteaza!