Doom (I) – The Shores of Hell

Jocul care a schimbat gaming-ul

Gameplay

Gameplay-ul din Doom are o premisă foarte simplă şi o poveste aproape inexistentă. Eşti un soldat fără identitate (denumit colocvial Doomguy), singurul rămas în viaţă după o invazie a creaturilor demonice din iad asupra unei baze de cercetare a UAC (United Aerospace Corporation) de pe una din lunile planetei Marte, anume Phobos. Asta e tot ce trebuie să ştii pentru a începe să îţi descarci muniţia în tot ce mişcă. Nu există elemente RPG sau NPC-uri prietenoase, toate fiinţele din Doom sunt gata să te dezintegreze, mutileze sau să te explodeze, iar tu eşti singura speranţă a umanităţii. Acest model al eroului unic cu un iz puternic de macho-ism s-a păstrat mult timp în zona FPS, alimentat de personaje celebre precum Duke Nukem sau protagonistul seriei Quake, până în momentul în care shootere mai orientate către poveste şi cu un model mult mai liniar precum Call of Duty au evoluat genul şi l-au scos din sfera hardcore în care se stabilise.

“Povestea” Doom se întinde pe trei episoade sau patru dacă vorbim de The Ultimate Doom care este practic o relansare a originalului cu un episod extra. Nivelele de dificultate sunt cinci şi poartă denumiri menite să dea o senzaţie de badass-erie, respectiv de ridicol în cazul celor joase, pe modelul popularizat de Wolfenstein 3D.

Jocul în sine este simplu: ai până la 7 arme între care poţi schimba şi cu care tragi în tot ceea ce mişcă, având grijă să nu cazi pradă atacurilor melee sau la distanţă ale inamicilor. Level design-ul este impecabil cu îndeajuns de multă varietate cât să nu devină repetitiv şi o atmosferă apăsătoare, dar plină de suspans şi adrenalină. Coridoare întunecate, camere cu capcane, dar şi uşi încuiate cu chei sau acţionate de la manete aflate la distanţă. Era un nivel de interactivitate nemaiîntâlnit în cadrul unui joc first-person. Fiecare nivel are o coloană sonoră menită să contribuie la atmosferă, majoritatea heavy-metal şi care induc o senzaţie de urgenţă şi un rush de adrenalină. Primul nivel, precum şi melodia de pe fundal sunt deja elemente iconice.

Scopul fiecărui nivel este de a găsi ieşirea. Există şi o funcţie de automap care permite jucătorului să vadă ce porţiune de hartă a descoperit sau chiar să vadă şi restul hărţii cu ajutorul unui power-up. Fiecare nivel este urmat de un ecran de scor unde jucătorului îi sunt raportate procentajul de creaturi omorâte, de obiecte adunate şi de secrete descoperite, dar şi timpul de terminare a nivelului. Acest aspect a dat naştere competiţiilor de viteză, precum şi fenomenului de speedrunning. În acelaşi timp, după fiecare nivel apare harta episodului cu locaţia nouă şi cu locaţiile terminate marcate pe aceasta.

Arme

Armele din Doom sunt 7 la număr ordonate numeric în ordinea eficienţei şi a capacităţii de a face ravagii. Astfel, avem pumnul, arma de bază care ulterior poate fi înlocuită cu o drujbă foarte satisfăcătoare ca nivel al sângelui şi măruntaielor generate, dar ineficientă împotriva inamicilor mari sau care atacă de la distanţă. Apoi avem pistolul care este arma cu cea mai mică rată de tragere şi cu damage-ul cel mai mic. Acesta împarte acelaşi tip de muniţie cu mitraliera obţinută mai încolo care, deşi are acelaşi nivel de damage per lovitură are o rată de tragere mult mai mare. Arma preferată a oricărui jucător Doom este, însă, puşca, foarte eficientă mai ales la distanţă mai mică şi cu capacitatea de a afecta mai mulţi inamici grupaţi. Lansatorul de rachete este perfect pentru inamicii mai mari aflaţi la distanţă mare. Acesta are un damage foarte mare, dar este de tip area damage, putând chiar afecta jucătorul.

Ultimele două arme sunt rezervate versiunii înregistrate şi sunt plasma rifle-ul care foloseşte (aţi ghicit) plasma pe post de muniţie şi are o viteză de tragere foarte mare. Este perfectă pentru ţinerea la distanţă a inamicilor, dar nu are area damage. Ultima armă şi arma iconică pentru seria Doom, nelipsită din orice iteraţie a acestuia este BFG9000 – Big Fucking Gun. Acesta foloseşte tot plasma ca şi muniţie, dar utilizează câte 40 de unităţi per acţionare. Este o armă capabilă să cureţe chiar şi o cameră întreagă de inamici, efectele sale întinzându-se pe întreaga încăpere.

Fii primul care comenteaza!

Lasă un comentariu.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.